We are the undeserving recipients of so much in Moldova

As our time in Moldova is drawing to a close, I am shamefully aware that I might miss the small taste of celebrity that I have experienced while in this country. I’m embarrassed to admit it, but it’s true. It’s really nice to be recognized and celebrated – especially when you’ve done nothing to deserve it.

In the United States, I am unaccomplished and uninteresting (except perhaps to my parents and a few good friends). In Moldova I am special simply because I am American. It is super humbling. And it makes me more aware of my privilege than I have ever been.

I find myself invited to events I don’t belong at, and speaking to people much more important than myself. Now to be fair, a part of this is thanks to my Romanian teacher who (as I already mentioned) is a connector of people.

When you find yourself talking to a journalist in Moldova

Recently during a Romanian lesson I asked my teacher about which news sources in Moldova are the best (based on reliability, political bias, etc). He mentioned a journalist named Raisa that he knew and said I should get in touch with her.

But apparently he also mentioned that it would be interesting for her to write something about Daniel and myself. The problem is that I didn’t fully realize that at the time. So when I friended Raisa on Facebook and then sent her a message asking generally about news sources, I caught her off guard. She had to redirect the conversation and set up a time to meet and chat about ourselves.

Not a week later, we found ourselves walking to a coffee shop to meet with her. And honestly, we were still a little unsure of what we were getting ourselves into. Why would the journalist (and apparently editor-in-chief) of a Moldovan newspaper take time out of her busy schedule to talk to us about our life decision to move to Moldova?

But that’s exactly what happened. A fiery and intelligent writer posed thoughtful questions and listened attentively while we talked about our year in Moldova.

Knowing full well that most of you can not read the story Raisa wrote, I still wanted to post it in this blog. It’s a good reminder to me of a kind newspaper editor-in-chief who spent a couple of her precious hours making us proud of our choice to live in Moldova for one year.

PROVOCARE // Un cuplu american a lăsat SUA și s-a mutat pentru UN AN la Chișinău: Povestea de necrezut a soților Wilson

Social28.11.201908:30Autor: Raisa Lozinschi

PROVOCARE // Un cuplu american a lăsat SUA și s-a mutat pentru UN AN la Chișinău: Povestea de necrezut a soților Wilson

Carolyn și Daniel Wilson

În timp ce un milion de cetățeni ai R. Moldova și-a lăsat sărăciile acasă și a plecat în lumea mare pentru o viață mai liniștită, există străini care se aventurează să ne fie „conaționali”

Cu patru valize în care și-au aranjat cu grijă dorința de noi descoperiri și provocări, un cuplu tânăr de americani, Carolyn și Daniel Wilson, aterizau pe 25 noiembrie 2018 din Madison, statul Wisconsin, la Chișinău, decis să reziste un an aici. La mijlocul lunii decembrie 2019, Carolyn și Daniel vor pleca acasă, peste Ocean, cu cinci valize. Cea care s-a adăugat este plină cu cărți în limba română, inclusiv pentru viitorii copii ai cuplului.

Familia cu rădăcini românești

Ea – soră medicală, el – specialist în sisteme informaționale din domeniul sănătății, și-au lăsat joburile pe care le adorau în America, de dragul aventurii vieții lor. Inițial, au venit într-o vizită în această parte a lumii – mai întâi la București, apoi la Chișinău și decizia nu a fost grea. Au strâns bani lejer, timp de câteva luni în SUA, și s-au mutat în R. Moldova pentru un an.

„Chișinăul ne-a părut mai frumos, este verde, are mulți copaci, ne-am simțit mai bine aici. A fost mai ușor să ne facem prieteni în R. Moldova. Și viața de zi cu zi e mai ieftină. Ne-am făcut un buget și trebuia să ne încadrăm”, își argumentează alegerea soții Wilson. La Chișinău au trăit pe picior mare, cheltuind în jur de o mie de euro lunar.

Carolyn s-a născut în Illinois acum 32 de ani, iar în 2013 l-a întâlnit pe Daniel Wilson, mai mare cu doi ani decât ea. În 2015 au făcut nunta, iar la începutul relației lor nu știa că Daniel este născut în România, până nu i-a spus-o chiar el.

„Sunt născut la Suceava, dar la vârsta de doi ani am plecat cu familia în SUA, încă pe vremea lui Ceaușescu”, ne explică Daniel în limba română, cu accent de Texas, acolo unde a crescut.

În familia lui Daniel se vorbește și astăzi, la 32 de ani de când a emigrat în SUA, în limba română. Din dragoste pentru Daniel și din respect pentru familia lui, Carolyn și-a propus să le învețe „prima” limbă. N-o spune direct, dar e clar din felul în care-l privește. De altfel, ideea de a locui un timp aici îi aparține, iar Daniel a urmat-o protector: „Ea a vrut să-și aprofundeze româna”.

Foto: Familia Wilson

„Îmi doresc ca viitorii noștri copii să cunoască tradițiile românești”

„Am venit să învăț limba română, să cunosc tradițiile. Am început acum doi ani, dar e mai greu s-o fac în SUA. Am zis să venim aici și, chiar dacă e greu, este foarte interesant pentru mine. Bunica mea era din Polonia, dar în familia noastră nu s-a păstrat nicio tradiție din țara ei. Da, în SUA suntem bine, avem resurse, dar simt că îmi lipsesc aceste legături culturale. Îmi doresc ca viitorii noștri copii să cunoască tradițiile românești, pentru că, dacă nu le vom respecta noi, ei nu le vor avea și nu vor ști că există”, ne spune Carolyn într-o română aproape perfectă, după un an petrecut la Chișinău.

Întâmplarea a făcut să întâlnească, anul trecut, o doamnă la un semafor din Chișinău care i-a întrebat cum poate să ajungă la „Moldexpo”, la Târgul caritabil de Crăciun, organizat anual de către soţiile ambasadorilor acreditaţi în R. Moldova. Și soții Wilson mergeau într-acolo, așa că au avut puțin timp la dispoziție să se cunoască până au ajuns împreună la destinație. Doamna s-a dovedit a fi o fostă profesoară de limbă română și, aflând doleanța lui Carolyn, i l-a recomandat pe profesorul Alex Axan de la Casa Limbii Române „Nichita Stănescu” din Chișinău.

„Îmi place româna. Am învățat franceza în școală și îmi e mai ușor, oarecum, s-o învăț. Dar genitivul este greu. Numai nu genitivul”, zâmbește Carolyn, cu recunoștință pentru profesorul ei de română.

Voluntariat pentru tineri, la Chișinău

Deprinși cu munca, americanii noștri nu au putut să stea fără treabă un an la Chișinău. Așa că au ajuns să facă voluntariat la un centru pentru tineri. Carolyn, de exemplu, predă gratuit limba engleză pentru studenții moldoveni și ține ore de fitness. De altfel, a participat la mai multe evenimente sportive de la Chișinău, ea fiind la facultate o atletă de performanță.

În timpul liber, cuplul Wilson a călătorit mult. Atât prin R. Moldova, cât și în Europa.

„Vara, ne-am pornit cu microbuzul la Mănăstirea Căpriana s-o vizităm. Era foarte cald și microbuzul supraaglomerat. Erau și niște doamne în vârstă acolo… Doamne, mi-era frică să nu li se întâmple ceva”, zâmbește Carolyn.

Aceste realități crude pentru R. Moldova, inclusiv drumurile proaste, starea deplorabilă a transportului public, lipsa condițiilor elementare de trai, în special în localitățile rurale, au fost tratate ca o aventură de oaspeții noștri.

„Îmi place viața aici. E mai ușor pentru noi, suntem americani, avem posibilități, dar ne dăm seama că pentru oamenii care locuiesc aici este destul de greu”, continuă Carolyn.

De altfel, a simțit asta și în visele tinerilor de la centrul unde face voluntariat – majoritatea este decisă să plece peste hotare. Puțini, dar a întâlnit și din cei deciși să rămână acasă pentru a contribui la schimbarea lucrurilor în statul lor.

R. Moldova, cu bune și rele

Ospitalieri, generoși și darnici sunt caracteristicile date de Daniel moldovenilor pe care i-a redescoperit.

„Studenții de aici sunt foarte creativi. Tinerii din SUA cheltuiesc mult pentru a organiza o petrecere care poate eșua, dar cei de aici te pot uimi cu o bucată de hârtie și cu un scotch. Cu puțin pot face lucruri uimitoare!”, exclamă Daniel.

„Și la Chișinău sunt legume și fructe proaspete, crescute chiar aici, în țară. Noi în SUA mâncăm din cele crescute în Mexic”, compară Carolyn.

Totuși, oamenii din R. Moldova li se par prea posomorâți pe străzi, practic nu zâmbesc, iar ceea ce i-a uimit este cum stau moldovenii în rând la magazin – prea aproape unul de altul. „În America se lasă o anumită distanță, ca să nu-l incomodezi pe cel din față sau din spate. Dar aici e înghesuială și în troleibuze”, se amuză ei.

Între sarmalele românești și curcanul de Ziua Recunoștinței

Ajunși la finalul aventurii lor în R. Moldova, soții Wilson nu regretă că „au pierdut un an” departe de tărâmul făgăduinței, așa cum se vede el de la Chișinău.

„Am avut șansa să întâlnim mulți oameni, am învățat multe, ne-am făcut prieteni, am călătorit mult. Ne-am simțit bine aici”, trag linie Carolyn și Daniel.

În mod sigur, nu și-ar dori să se stabilească la Chișinău, dar își propun să revină în vizită ori de câte ori vor avea ocazia.

Cât despre tradițiile pe care a căutat să le descopere, „românca” din Madison a rămas impresionată de Mărțișor, de sarmalele, mămăliga și tocănița noastră. Pentru astăzi, însă, a gătit curcanul tradițional pentru a marca, la Chișinău, Ziua Recunoștinței, o sărbătoare națională în SUA, organizată în fiecare an în a patra zi de joi din luna noiembrie.